Regândind educația profesională

Schimbări la orizont pentru învățământul dual

În România, învățământul dual a apărut în 2012/2013, într-o conjunctură nefavorabilă pentru educația profesională în sens mai larg. După desființarea școlilor de arte și meserii, România s-a îndreptat pentru o scurtă perioadă de timp spre un model de formare comprehensiv pentru educația secundară, în care liceele (inclusiv cele tehnologice) ar fi rămas singura opțiune pentru elevii care finalizau studiile gimnaziale.

Această direcție avea o serie de avantaje, în primul rând eliminarea diferențelor dintre filiera profesională și cea teoretică pentru accesul la învățământul superior. Totuși, lipsa unei rute profesionale dedicate risca să limiteze diversitatea opțiunilor de formare din sistemul educațional, mai ales pentru acei tineri care nu urmau studii universitare.

Treptat, a apărut o schimbare de direcție politică. A fost creat un cadru legal formal pentru învățământul dual și au fost introduse burse speciale pentru educația profesională. Sectorul privat a contribuit activ la crearea acestor noi facilități și la revitalizarea educației profesionale. Din nefericire, vechile probleme ale sectorului, inclusiv imparitatea de prestigiu față de ruta teoretică, dificultățile de a accesa învățământul superior pentru cei care urmăreau obținerea unor calificări avansate și lipsa dotărilor adecvate, au rămas.

Diferențele de prestigiu duc la un cerc vicios pentru imaginea educației profesionale. De exemplu, părinții copiilor din învățământul profesional au de regulă mai puține resurse, rezultând atât o pondere mică a investiției private în educație cât și o lipsă de influență politică în comunitate. Totodată, ruta teoretică este cea „normalizată” în societate. Părinții și copiii pun, de regulă, filiera teoretică pe prim plan atunci când completează opțiunile de continuare a studiilor la finalul clasei a VIII-a.

Ce fac consorțiile?

Planul Național de Redresare și Reziliență al României (PNRR) și-a propus să abordeze mai multe probleme structurale din economie, infrastructură, guvernanță și educație. Una din principalele propuneri ale PNRR a fost dezvoltarea a 10 consorții de formare duală cu acoperire națională, ca element de revitalizare a învățământului profesional și de adaptare a acestuia la nevoile unei economii moderne. Consorțiile urmează să includă școli profesionale, universități, autorități locale și companii. Cu alte cuvinte, fiecare consorțiu va avea toate elementele necesare pentru a forma un ecosistem de formare profesională duală complet. O componentă importantă vor fi campusurile, care vor permite o flexibilizare a accesului, permițând înscrierea elevilor și studenților proveniți din afara localităților care găzduiesc consorții.

Campusurile rezolvă o problemă fundamentală de echitate geografică. Astfel, în orașele mici, zonele rurale sau regiunile cu diversitate economică redusă, există o lipsă cronică de oportunități de formare. Acest lucru face imposibilă organizarea de programe duale suficient de diverse pentru a acoperi toate preferințele individuale sau înclinațiile elevilor. Simultan, în marile orașe și în polii de dezvoltare economică, există o penurie de candidați pentru filierele profesionale și o lipsă mai generală de forță de muncă. Deși ideea de a aduce tineri din zone deja aflate în curs de depopulare spre marile orașe poate părea controversată, posibilitatea de a alege o carieră potrivită ar trebui să o aibă tinerii de pe întreg teritoriul României.

Calificări avansate cu componentă practică

Participarea universităților reflectă o schimbare legislativă asumată prin PNRR: extinderea formării duale la nivel terțiar, prin dezvoltarea de programe universitare de studiu cu componente practice derulate în cadrul unor companii. Acest tip de programe corespunde nevoii în creștere de a asigura formarea practică pentru calificări avansate. În condițiile creșterii intensității de utilizare a tehnologiei în multe activități economice, astfel de programe devin necesare pentru a asigura o mai bună corespondență între oferta de formare și economia reală.

În vechea legislație, accesarea unei poziții din industrie care necesita competențe avansate implica parcurgerea completă a filierei teoretice și cel puțin un program de licență de 3-4 ani. Deși programele de licență în domenii tehnice includ stagii practice derulate în diverse întreprinderi, acestea au o durată limitată, de multe ori luând forma practicii de vară. Evident, și actuala abordare are anumite beneficii. În primul rând oferă absolvenților o gamă largă de competențe fundamentale, care le permit o oarecare flexibilitate pe piața muncii. Nefiind legați de modul de lucru al unei singure companii, își păstrează opțiunile deschise.

În același timp, cei care au obiective de carieră foarte clare și care au o preferință pentru învățarea practică sunt penalizați. Mai mult, actualul sistem necesită un efort mai mare din partea angajatorului, după absolvire, în procesul de integrare în activitatea profesională. Nu în ultimul rând, lipsa de implicare a angajatorilor în procesul educațional riscă să ducă la o actualizare mai lentă a conținuturilor predate în universități și, implicit, la o pregătire de calitate mai slabă.

Direcții de viitor

Provocarea principală din educația profesională – diferența de prestigiu față de învățământul teoretic – va rămâne cel mai probabil o problemă pe termen mediu și lung. Efectul apariției de programe universitare în regim dual asupra imaginii educației profesionale e greu de prezis, dar cel mai probabil nu vor exista transformări rapide ale preferințelor elevilor care finalizează clasa a VIII-a.

Există însă o serie de alte evoluții care vor transforma legătura dintre educație și piața muncii, de exemplu apariția sistemelor de tracking al parcursului absolvenților. Utilizarea acestora de-a lungul mai multor ani va permite o schimbare de paradigmă, oferind viitorilor elevi și studenți, părinților acestora, autorităților dar și companiilor informații privind programele cu cea mai mare căutare pe piața muncii. Programele universitare în regim dual au șansa de a își demonstra valoarea în fața programelor clasice și, cu timpul, de a îmbunătăți imaginea educației profesionale.

Poziția Rethink

Rethink a identificat o serie de crize care afectează România, inclusiv o criză demografică și una a competitivității. Pe măsură ce numărul și ponderea tinerilor în populație scade, este important ca aceștia să beneficieze de oportunități de formare care permit limitarea excluziunii sociale și reducerea sărăciei. Mai mult, o rată cât mai ridicată de participare pe piața muncii contribuie la o creștere a competitivității economiei și la stabilizarea situației fiscale, mai ales într-o țară ca România în care taxarea muncii reprezintă o parte disproporționat de mare din veniturile publice.

În acest sens, ideea de creare de poli de formare în regim dual, mergând până la nivelul terțiar, este un pas important atât spre reducerea inechităților geografice cât și spre minimizarea impactului declinului demografic asupra forței de muncă. O mai bună legătură între sistemul educațional și piața muncii a fost menționată ca potențială prioritate politică și de către o parte a participanților de la Summit-ul Rethink din septembrie 2022. În opinia Rethink, actualele măsuri reprezintă unele dintre inițiativele mai îndrăznețe de politică publică din România ultimilor ani. Este importantă însă menținerea unei consistențe a direcției asumate, precum și adaptarea sistemului de învățământ

Parteneri
Alături de noi în această inițiativă