De ce ReThink? De ce 2050?

De Rethink, pe 7 noiembrie 2022

ReThink România este o inițiativă a unor antreprenori care au considerat că, în ultimii 30 de ani, România nu şi-a atins potențialul şi care sunt totodată hotărâți să contribuie la o schimbare de direcție. Ca think-tank, ReThink are ca obiectiv principal generarea unor discuții bazate pe dovezi în spațiul public, în o serie de domenii de interes. Aceste domenii au fost alese în funcție de potențialul lor de impact la orizontul anului 2050. Două dintre ele, educația și demografia, au fost subiectul central al discuțiilor purtate la Poiana Brașov cu ocazia Summit-ului ReThink România 2050 din septembrie 2022.

Subiectele pe care se va concentra activitatea de cercetare a ReThink din următorii ani vor rămâne educația, demografia și mentalitatea. Ele sunt strâns legate de patru crize majore care afectează atât România cât și Europa în general. Oferirea de răspunsuri la aceste patru crize și existența unor dezbateri sănătoase și constructive în societate sunt aspecte importante în construirea unui viitor prosper pentru România. De ce? Pentru că societatea civilă are datoria de a atrage atenția asupra riscului unor abordărilor populiste, a amânării deciziilor dificile și a păstrării discuțiilor din spațiul public la un nivel superficial.

Summit-ul de la Poiana Brașov a fost o primă contribuție a ReThink la dezbaterile publice asociate celor trei teme. Nivelul discuțiilor a contribuit la setarea unor elemente de agendă pentru perioada următoare. Vor urma, în lunile următoare, o serie de articole și publicații prin care dorim să reliefăm o serie de tendințe prea puțin discutate în spațiul public românesc.

EUROPA CELOR PATRU CRIZE

Cele patru crize care, în opinia ReThink, afectează dezvoltarea socială și economică a României și Europei sunt cea demografică, cea a competitivității, cea climatică și cea a autonomiei strategice. Dacă, temporar, există o criză energetică, o problemă a inflației, a lipsei de acces la locuire pentru tineri și altele, cele patru crize sunt mai degrabă permanente și necesită intervenții complexe pentru a fi adresate cu succes. De exemplu, creșterea calității educației poate contribui atât la ameliorarea efectelor crizei demografice (prin creșterea productivității în rândul forței de muncă) cât și a crizei competitivității.

Nu e o coincidență că Silicon Valley a apărut în apropierea Universității Stanford, o pepinieră de absolvenți bine pregătiți și cu spirit antreprenorial. Ecosistemele de formare complexe au capacitatea de a genera creștere economică de calitate, prin facilitarea inovării din sectorul privat. În contextul crizei demografice, aceste ecosisteme sunt cu atât mai necesare: România și Europa nu își permit să piardă tineri pe drum.

CRIZA DEMOGRAFICĂ

Criza demografică este probabil cea mai gravă criză cu care se confruntă nu doar România, ci Europa în general. Ea se traduce printr-un declin relativ al relevanței statelor europene pe plan global dar și prin numeroase probleme economice și fiscale de durată.

Efectele profunde ale crizelor demografice sunt evidente abia în momentul în care este prea târziu pentru a le mai opri.

Dimensiunile crizei demografice sunt adesea ascunse, mascate de creșterea speranței de viață și de „ecoul” baby-boom-urilor din trecut. Multe efecte vor fi vizibile abia peste câteva decenii, dar unele tendințe sunt deja greu reversibile. Un exemplu bun pentru viteza cu care un stat poate fi lovit de criza demografică este Italia. În 2006 încă înregistra o mică creștere naturală. În 2021, e drept în contextul pandemiei de Covid-19, înregistra deja un declin natural de peste 300.000 de persoane. Imigrația a compensat, un timp, declinul demografic, dar diferența dintre numărul nașterilor și cel al deceselor a ajuns prea mare în ultimii ani.

În cazul României, criza demografică a fost alimentată de emigrarea a peste 3.000.000 de cetățeni pe durata tranziției. Mai mult, după 2030, va avea loc pensionarea în număr mare a generației „decretului” născută după 1967. În acel moment, diferența dintre numărul celor care intră și a celor care ies anual de pe piața muncii ar putea trece de 100.000. Vârsta medie este de asemenea în creștere rapidă. Dacă în 2000, România încă era printre statele europene cu populație relativ tânără, astăzi vârsta medie a trecut de 42 de ani și este în continuă creștere.

Pentru a face situația și mai problematică, țările din Europa continentală nu au reușit să fie destinații la fel de atractive pentru imigranții înalt calificați precum statele anglofone. În Italia, jumătate din imigranții non-UE au cel mult echivalentul a 8 clase (ISCED 2). România, totodată, nu a învățat din experiența țărilor europene care suferă de pe urma unor probleme de integrare, având relativ puține instrumente pregătite pentru buna integrare a potențialilor imigranți. Lipsa de succes în atragerea și integrarea de persoane înalt calificate riscă să alimenteze o a doua criză importantă: cea a competitivității.

CRIZA COMPETITIVITĂȚII – O PROBLEMĂ DE MENTALITATE?

O bună parte a economiilor din Europa sunt competitive pe plan global, cel puțin conform ranking-urilor agregate care tind să plaseze mai ales economiile din Nord-Vestul continentului în top. România, însă, nu are de regulă o poziție bună în aceste clasamente. Mai mult, dincolo de pozițiile din ierarhiile agregate, multe economii din Europa au fost martore ale unui declin relativ, fie cantitativ (PIB/capita rămas în urmă față de SUA, de exemplu) fie calitativ (prezență redusă a companiilor europene în multe sectoare economice aflate în creștere). Pe scurt, deși lumea inovează și se transformă, Europa este de prea puține ori o „locomotivă”, chiar dacă sectorul de cercetare rămâne unul calitativ.

Problema competitivității economice a Europei în general, și a României în particular, nu poate fi atribuită unui singur factor. Populația tot mai îmbătrânită nu a ajutat, dar discuțiile din spațiul public menționează și rolul reglementărilor excesive, lipsa unor piețe de capital cu adevărat integrate sau lipsa de protecție adecvată oferită start-up-urilor. Diverse think-tank-uri europene și internaționale au semnalat problema lipsei de competitivitate. Chiar și Uniunea Europeană a dorit o schimbare de tendință, asumându-și încă din anul 2000 transformarea continentului în „cea mai competitivă economie globală bazată pe cunoaștere”. Această direcție, cunoscută sub numele de Strategia de la Lisabona, nu a avut rezultatele scontate.

O cauză mai greu de cuantificat a acestei lipse de competitivitate ar putea fi și diferența de mentalitate dintre multe țări europene și statele care folosesc inovarea pentru a rămâne sau deveni mai competitive. Țări precum Israel care au ajuns să-și asume tag-ul de ”Start up nation”, construind în brand în jurul realizărilor deosebite ale sectorului privat centrat pe inovare. În acest context, unul dintre pilonii activității ReThink va explora valorile, atitudinile și mentalitatea românilor.

CRIZA CLIMATICĂ

Dintre crizele care afectează continentul european sau planeta, criza climatică a beneficiat probabil de cea mai mare atenție din partea decidenților, cel puțin la nivelul Uniunii Europene. Deși pe plan istoric Europa a fost una dintre principalele surse de CO2 din atmosferă, în ultimele decenii a fost fruntașa reducerii emisiilor de gaze cu efect de seră.

Europa se încălzește de două ori mai rapid decât restul planetei. În același timp, se află în fruntea eforturilor mondiale de a reduce emisiile de gaze cu efect de seră.

Actualmente, statele Uniunii Europene generează mai puțin de 10% din totalul gazelor cu efect de seră și, totodată, au înregistrat o scădere substanțială a emisiilor versus anul 1990 (-31% până în 2020). După 1990, emisiile de gaze cu efect de seră cu origine în România au scăzut puternic, în ciuda unei creșteri accentuate a PIB și PIB/capita.

În acest sens, România este printre țările cu cele mai bune rezultate atunci când vine vorba de reducerea intensității emisiilor de CO2 raportat la valoarea produsului intern brut. Totodată, este printre statele cu o probabilitate ridicată de a își atinge obiectivele asumate prin Acordul de la Paris. Lupta împotriva încălzirii climei are o componentă educațională importantă, care va fi parțial preluată de România cu ajutorul asumărilor din PNRR pe tema școlilor verzi.

CRIZA AUTONOMIEI ȘI A CAPACITĂȚII DE PROIECTARE A PUTERII

Europa este un continent al statelor mici. Dacă în Asia un stat mediu are peste 90.000.000 de locuitori și peste 900.000 de km2, în Europa o țară are în medie puțin peste 15.000.000 de locuitori și 200.000 de km2. România este cu puțin mai mare decât media continentală, dar chiar și așa are o populație mai mică decât multe orașe proeminente global. Tokyo, Seul, Delhi, Shanghai, Sao Paulo, Ciudad de Mexico sau New York au toate o populație mai mare decât a României la nivelul zonelor metropolitane. Majoritatea țărilor din Europa se bazează pe comerțul extern pentru a obține majoritatea resurselor necesare pentru a gestiona o economie modernă. Mult timp, puterea economică relativă a unei părți a Europei a redus aceste dezavantaje. Dar, pe măsură ce greutatea Europei în lume scade, capacitatea țărilor individuale de a funcționa autonom în relația cu marii poli economici ai planetei scade. Proiectul de integrare centrat pe Uniunea Europeană a reușit să confere celor 27 de state membre o capacitate autonomă de acțiune pe plan economic, și chiar să devină o „supraputere a reglementării”.

Un sistem educațional puternic, un nivel ridicat de productivitate a muncii și reducerea impactului declinului demografic sunt necesare pentru asigurarea autonomiei politice și economice a României și a Uniunii Europene în context global.

Totuși, pentru a își spori nivelul de autonomie în relație cu marile centre economice și politice globale, România are nevoie de un proiect de țară coerent. Educația și inovarea sunt elemente centrale ale unui astfel de proiect. O entitate politică precum Taiwan, care nici măcar nu beneficiază de recunoașterea formală generalizată a suveranității, a reușit să devină indispensabilă pe plan global prin concentrarea unei părți importante a producției de microcipuri de calitate. Deloc întâmplător, insula din Asia de Est se remarcă prin unul din cele mai bune sisteme de educație de pe planetă.

În clipa de față, România nu are astfel de atuuri prin care să își consolideze un rol autonom sau crucial în economia globală. Și, fără inovare și acces la capital, are șanse mici să le dezvolte. În acest context, ReThink România nu dorește să se limiteze la a discuta despre sistemul de educație ca atare, ci să discute despre rolul acestuia în cadrul unei strategii mai largi de inovare, dezvoltare economică și dezvoltarea unui rol autonom în economia europeană și globală.

O SCURTĂ CONCLUZIE

Soluțiile neceare pentru combaterea celor patru crize definitorii din Europa și din România sunt complexe și acoperă multiple domenii. Totuși, în opinia ReThink România, este nevoie de politici demografice și educaționale mai bune, dar și de o schimbare de mentalitate pe multiple paliere. Ca think-tank, dorim să contribuim la o dezbatere ancorată în realitate, nu în ideologie, și la emergența unui pragmatism constructiv. În acest sens, acceptând provocările cu care ne vom confrunta în următoarele decenii, ca ReThink dorim să contribuim la depășirea lor și la un proces de construcție coerent, consistent și predictibil la nivel societal.

Referințe

2021 World competitiveness ranking
Europe is losing competitiveness in global value chains while China surges
Raport comun WMO și Copernicus
Conform Nature
Subiecte asemănătoare:
Articole » De ce ReThink? De ce 2050?