În momentul fondării Rethink, una din direcțiile strategie asumate de către fondatori a fost „demografia”. În România, problema demografică a fost mult timp sinonimă cu emigrarea a peste 3 milioane de cetățeni, mai ales spre state ale Uniunii Europene.
Între timp, situația demografică s-a înrăutățit pe aproape întreg continentul. La finalul anului 2022, au început să apară o serie de semne care indică o acutizare a crizei demografice europene.
ACTUALA CRIZĂ DEMOGRAFICĂ
Nu este un secret că Europa se confruntă cu o criză demografică care se „desfășoară” pe mai multe paliere. În toate țările din Europa, ratele de reproducere sunt sub nivelul de înlocuire a populației, ceea ce înseamnă că numărul de copii născuți nu este suficient pentru a înlocui numărul de persoane care mor pe termen mediu și lung. Fenomenul este cauzat de o serie de factori, inclusiv dorința de a avea mai puțini copii din cauza costurilor mari de creștere a acestora, preferințe culturale pentru familii mai mici, dificultățile de a îmbina cariera cu responsabilitățile de părinte etc.
Îmbătrânirea populației care rezultă din scăderea numărului de nașteri și din creșterea speranței de viață este o problemă majoră pentru economiile Europei. Numărul de persoane în vârstă este în creștere în cele mai multe țări, în timp ce numărul de tineri scade. Acest lucru poate crea dificultăți pentru sistemele de sănătate și de îngrijire a vârstnicilor, precum și pentru sistemele de pensii. De asemenea, apare tendința de limitare a flexibilității bugetare, în condițiile în care statele au mai puține venituri și creșterea economică tinde să sufere de pe urma unei încetiniri agravate de noile condiții demografice.
Populația multor țări continuă să crească, de cele mai multe ori ca urmare a efectelor directe și indirecte ale migrației. De exemplu, Olanda a încheiat anul 2022 cu un număr relativ egal de nașteri și decese, dar imigrația netă a trecut de 200.000. Și în această privință, Europa suferă de pe urma unor asimetrii. Multe din țările din Est și – ocazional – din Sud, au suferit de pe urma unui brain drain și chiar a depopulării regionale prin migrația spre Vestul și Nordul continentului. Simultan, imigrația din afara Europei este departe de a replica succesul obținut de state precum Australia sau Canada, existând probleme de integrare economică sau socială. Uneori, acestea persistă pe mai multe generații.
Pe scurt, criza demografică a Europei are implicații serioase pentru viitorul economiei și al societății europene. Scăderea numărului de persoane active riscă să contribuie la o scădere pe termen lung a productivității și a creșterii economice, în timp ce îmbătrânirea populației poate crește presiunea asupra sistemelor sociale și stabilității fiscale. Mai mult, departe de a se ameliora, criza demografică a Europei este pe cale să se înrăutățească.
PANDEMIA, RĂZBOIUL ȘI INFLAȚIA
Pandemia de Covid-19, a dus la apariția unor tendințe demografice divergente. Astfel, în cazul unor state din Nord-Vestul și Nordul Europei, de exemplu Germania, Olanda sau Finlanda, s-a înregistrat o creștere a natalității la 9 luni după izbucnirea pandemiei. În multe state din Sud, de exemplu Franța, Spania sau Italia, nivelul natalității a scăzut în perioada post-pandemie, uneori destul de abrupt.
Pe măsură ce anul 2021 s-a încheiat, 2022 a fost martor al unei inversări de tendință. În țări precum Germania sau Finlanda, natalitatea a scăzut abrupt. În Franța, Spania sau Italia, datele preliminare arată o mai mare stabilitate. În mod excepțional, în Elveția regiunile germanofone au urmat tendințele din Germania, în timp ce cantoanele francofone sau cantonul vorbitor de italiană Ticino au urmat tendințe mai degrabă apropiate celor din Franța sau Italia. Acest outlier ar indica că este probabilă existența unor componente non-economice în tendințele demografice recente, de exemplu a unor reacții la risc mediate cultural.
Când sumarizăm impactul cumulat al anului 2021 (cel de imediat după pandemie) și al anului 2022 (în care vedem tranziția spre perioada post-pandemică) pe plan demografic, problemele Europei par să se înrăutățească în ansamblu. În același timp, scăderea natalității pe plan european este dublată de o tendință similară pe plan global. Pe alocuri (mai ales în state est-asiatice precum Coreea de Sud, Taiwan, Hong Kong sau China), nivelul fertilității a scăzut cu mult sub cel existent în Europa. Planeta în ansamblu este pe cale de a scădea sub capacitatea de înlocuire a generațiilor, pentru prima dată în istoria sa modernă.
În Europa, pandemia a fost urmată de o criză dublă în 2022: cea a inflației și conflictul din Ucraina, asociate cel puțin parțial. Modul în care acestea vor impacta situația demografică urmează să fie văzut în decursul anului 2023, dar semnele nu sunt deloc liniștitoare. În statele baltice, la 9 luni de la debutul conflictului din Ucraina, s-a înregistrat un colaps istoric al natalității. În Estonia, în noiembrie 2022 s-au înregistrat cu peste 20% mai puțini copii decât în noiembrie 2021, cifre neîntâlnite nici cu ocazia pandemiei. În Lituania, scăderea a fost de peste 11%.
Numărul nașterilor, în evoluție interanuală, a scăzut în 2022 cu peste 11% în Grecia (primele 10 luni), cu peste 10% în Estonia, cu peste 9% în Finlanda și Islanda (primele 9 luni), cu peste 8% în Germania (primele 8 luni), etc. Între statele europene care au raportat o creștere interanuală a numărului de nașteri pentru mai mult de jumătate din 2022 se remarcă Portugalia (cu +3,6% pentru 9 luni). Franța înregistrase o creștere de +0,7% în primele 9 luni, dar în luna noiembrie a avut loc o scădere notabilă a natalității, aducând situația „pe roșu”. Totodată, Europa a devenit gazdă a unui număr record de imigranți, o bună parte refugiați ucraineni. Dar, în cazul în care un număr mare al acestor refugiați se vor așeza permanent pe teritoriul Uniunii Europene, va apărea riscul unei vulnerabilizări demografice extreme a statului ucrainean, care deja se confrunta cu aproape două decese la o naștere înainte de începutul războiului. În orice caz, Ucraina nu este o sursă sustenabilă de noi imigranți, iar războiul va agrava cel mai probabil situația demografică catastrofală.
Tendințele demografice globale pun probleme considerabile țărilor europene care se bazau pe migrație pentru a-și soluționa problemele demografice. Mai ales în condițiile în care statele dezvoltate anglofone rămân, probabil, mai atractive pentru imigranții înalt calificați. Și în condițiile în care Statele Unite – probabil cea mai atractivă destinație pentru migrație internațională – încă are politici restrictive, dar are șanse foarte mari de a le schimba pe fondul înrăutățirii situației demografice interne. Europa se confruntă deja cu probleme de integrare ale imigranților, adesea mult mai puțin calificați decât cei care iau calea statelor anglofone. Fără o schimbare a tendințelor migratorii, capacitatea imigrației de a compensa pentru impactul economic al declinului demografic local din Europa rămâne limitată.
IMPACTUL ASUPRA ROMÂNIEI
Numărul nașterilor din România a scăzut puternic față de înregistrările preliminare din anul 2021, numărul lor fiind mai mic cu 6,7% în lunile ianuarie-octombrie. Mai mult, tendințele demografice fundamentale din România rămân problematice, țara noastră fiind un exemplu foarte bun de stat aflat în calea furtunii demografice continentale. Scăderea demografică naturală se apropie în ultimii ani de cifra de -100.000, chiar și fără mortalitatea în exces asociată pandemiei. Numărul femeilor de vârstă fertilă scade, pe măsură ce generațiile născute înainte de 1989 îmbătrânesc. În spatele cifrelor nominale, România se confruntă cu problema perenă a „pierderii” de generații întregi de copii din mediul rural, comunități marginalizate etc. Ratele de marginalizare socială din rândul copiilor, de părăsire timpurie a școlii și de analfabetism funcțional plasează România pe primele poziții din Uniunea Europeană, aspect problematic în condițiile în care piața muncii necesită o diversitate tot mai mare de calificări avansate.
Suplimentar, declinul demografic regional (vecinii noștri includ campioni ai declinului demografic precum Bulgaria, Moldova sau Ucraina) reduce din eficiența potențială a proiectelor de integrare economică cu caracter transfrontalier și limitează potențialul economic al diverselor sinergii regionale. Economia europeană va continua să tindă să graviteze spre macro-polul demografic și economic care include Nordul Italiei, statele alpine, Estul Franței, Sudul și Vestul Germaniei, Benelux-ul și (într-o măsură mai mică post-Brexit) Sudul și Centrul Angliei. Regiunea aceasta include o populație de peste 230.000.000 de locuitori și aproape jumătate din PIB-ul continentului. Capacitatea regiunii est-europene de a construi coridoare economice consolidate este afectată negativ de lipsa masei demografice și de îmbătrânirea populației.
IMPACTUL TENDINȚELOR DEMOGRAFICE ASUPRA ROMÂNIEI
Impactul tendințelor naționale
- Scăderea populației de vârstă activă
- Creșterea ratei de dependență și a ponderii cheltuielilor publice destinate pensiilor și serviciilor de sănătate geriatrică
- Accentuarea dezechilibrelor economice regionale
- Scăderea ritmului creșterii economice
Impactul tendințelor regionale
- Vulnerabilizarea proiectelor de integrare economică regională
- Continuarea orientării economiei spre regiunile europene cu „greutate” demografică
CE TREBUIE FĂCUT
Situația demografică problematică a României a fost discutată cu ocazia atelierelor de demografie din cadrul summit-ului Rethink de la Poiana Brașov din septembrie 2022. O parte a declinului demografic este deja inevitabil, ca urmare a efectelor-ecou. În acest context, trebuie lansate măsuri de adaptare pentru o criză anunțată și deja prezentă. De exemplu consolidarea și digitalizarea serviciilor publice, lansarea de servicii de tele-medicină și consolidarea investițiilor în poli regionali de dezvoltare va fi necesară pentru a împiedica o scădere a calității vieții în regiunile aflate în curs de depopulare. Recensământul din 2021/22 a indicat, de exemplu, că regiunile de Sud (cu excepția zonei București-Ilfov) se confruntă cu o scădere deosebit de rapidă a populației, acestea fiind candidate potrivite pentru o nouă politică de furnizare a serviciilor publice.
În același timp, mai ales în condițiile în care demografia naturală evoluează în progresie geometrică, este necesară adoptarea de măsuri care să limiteze scăderea prea rapidă a populației. Există, cel mai probabil, o limită dincolo de care creșterea productivității mediată de tehnologie, atragerea de muncitori din străinătate sau creșterea vârstei de pensionare nu vor avea capacitatea de a ameliora impactul negativ al scăderii populației de vârstă activă.
În România, probleme demografice au fost adesea discutate în spațiul public, mai ales după ce recensământul din 2002 a confirmat apariția unei tendințe accentuate de scădere a populației. În schimb, problemele demografice sunt aproape absente din discuțiile publice de la nivel european, și prezente doar marginal în prioritățile de politică publică ale altor state membre ale UE. Unele țări le-au făcut o prioritate a politicilor publice, dar impactul a fost până în prezent relativ limitat.
Pentru a nu avea o abordare demagogică, e clar că nu există o panacee pentru criza demografică de bază a Europei. Se știu o parte din cauze. Știm de exemplu că pentru persoanele înalt educate, compatibilizarea vieții de familie și a activității profesionale (de exemplu prin accesul facil și ieftin la servicii de îngrijire a copilului) a dus la creșterea numărului de copii născuți. Pentru alte categorii demografice, s-a văzut impactul transferurilor financiare. Dar, per total, niciun stat european nu a reușit să combată cu succes problema demografică într-o manieră sustenabilă. În continuare, numărul de copii pe care europenii susțin că îl doresc în diverse anchete este mai mic decât cel pe care îl au, indicând o serie de probleme structurale (sau poate chiar biologice?) perene.
Pentru migrație, soluțiile necesare sunt de asemenea clare. Pentru a asigura menținerea actualilor indicatori de dezvoltare per capita, participarea economică a imigranților trebuie să se deruleze pe parametri similari cu cei ai populației „native”, lucru care necesită politici mai selective de imigrație. Aici apar, evident, probleme noi. Între ele discuția legată de dimensiunea umanitară a imigrației (cea pentru azil), respectiv de șansele de a atrage suficienți imigranți calificați în condițiile în care toate regiunile dezvoltate de pe planetă vânează „talent”.
Lipsa de prioritizare a crizei demografice în anumite discuții de politică publică riscă să ducă la agravarea acesteia. Pentru a preveni acest lucru, măsurile luate pentru combaterea altor crize, de exemplu cea climatică, nu trebuie să aibă vreun impact asupra familiilor. Orice costuri adiționale transmise populației pot duce la o scădere și mai accentuată a natalității, la o creștere a discrepanței dintre numărul de copii doriți și cei născuți sau la o scădere a venitului disponibil al familiilor. În acest din urmă caz, familiile ar pierde fonduri care ar putea fi investite în educația copiilor, de exemplu.
Un alt aspect necesar pentru combaterea efectelor declinului demografic este dezvoltarea unei strategii de mainstreaming a prognozelor demografice în politice publice. Altfel, investiții care riscă să devină elefanți albi vor fi norma, nu excepția. De exemplu, o investiție în infrastructura de transport va trebui să țină cont de posibilitatea unei scăderi a cererii pe termen lung.
Dar, în linii mari, patru direcții politice ar trebui prioritizate: concilierea vieților personală și profesională, sprijinul financiar pentru familii, imigrație mai selectivă și politici mai proactive de integrare.
MĂSURI-CHEIE DE POLITICĂ PUBLICĂ NECESARE PENTRU A LIMITA, CEL PUȚIN, ÎNRĂUTĂȚIREA INDICATORILOR DEMOGRAFICI
- Compatibilizarea vieții de familie cu participarea pe piața muncii prin accesul facil la servicii de îngrijire a copilului ieftine sau gratuite. Acestea ar trebui să fie fizic accesibile, prin crearea de centre de zi alături de principalele locuri de muncă sau prin construcția de creșe în comunitățile dens populate.
- Oferirea de sprijin financiar pentru familii, pentru a limita impactul financiar generat de creșterea copiilor dar și de actuala criză a inflației. Nivelul acestui sprijin ar trebui să fie suficient de ridicat pentru a limita creșterea riscului de sărăcie în rândul familiilor, luând atât forma ajutoarelor directe cât și al reducerilor de impozit.
- Dezvoltarea unor politici de imigrație mai selective, care să permită creșterea ponderii persoanelor înalt calificate în imigrația non-comunitară. Accentul pus pe nevoile imediate ale pieței muncii ar trebui să fie contrabalansat de o evaluare a potențialului de integrare pe termen lung.
- Dezvoltarea de programe de integrare pentru populațiile de imigranți deja existente, orientate spre creșterea participării pe piața muncii dar și spre limitarea izolării sociale.
În cazul României, măsurile trebuie însoțite de o scădere a nivelului de sărăcie, marginalizare socială și abandon din rândul copiilor, și de reducere a analfabetismului funcțional. Deși există state europene cu situații demografice mai complicate decât cea a României, țara noastră suferă de pe urma probleme adiționale a „pierderii” de generații de tineri, prin nepregătirea acestora pentru adaptarea la rigorile economiei moderne.
Toate aceste măsuri nu vor rezolva, cel mai probabil, problemele demografice profunde ale României și Europei. Dar, totodată, sunt necesare pentru a împiedica o înrăutățire adițională a principalilor indicatori demografici. Situația din Asia de Est ne arată destul de clar că un scenariu (mai) negativ nu poate fi exclus.
Rethink România va monitoriza evoluția principalilor indicatori demografici în anul următor, dar predicția noastră – în baza datelor la care avem acces – este că Europa și România se vor confrunta cu o adevărată iarnă demografică, cel puțin pe termen scurt.
