Europa se confruntă cu o puternică criză demografică. La Rethink, am mai vorbit despre ea, precum și despre perspectivele tot mai sumbre aduse de o iarnă demografică emergentă. Cu toate acestea, nu toate țările continentului sunt afectate în mod similar. În acest articol vom evidenția patru cazuri, discutând circumstanțele lor specifice și identificând vulnerabilitățile cheie ale fiecărui stat analizat. Apoi vom analiza pe scurt implicațiile crizei demografice europene și regionale asupra României.
Ucraina
Statul european cel mai vulnerabil din punct de vedere demografic este, probabil, Ucraina. Nu există o evidență clară a numărului de rezidenți rămași pe teritoriul controlat de Kyiv, la fel cum nu există nicio evidență clară a nașterilor și deceselor după momentul invaziei rusești. Dar situația era deja destul de gravă încă dinainte. În 2021 se înregistrau doar 272.000 de nașteri și 714.000 decese. Mai mult, nevoile de forță de muncă ale Uniunii Europene facilitaseră emigrarea a sute de mii de cetățeni ucraineni. Totodată, teritorii relativ bine populate precum Crimeea și sudul provinciilor Donetsk și Lugansk fuseseră pierdute încă din 2014.
Conflictul din 2022 a dus la emigrarea câtorva milioane de ucraineni. Inițial, aceștia s-au îndreptat spre țările vecine. Astăzi, Germania a devansat Polonia ca gazda celui mai mare număr de refugiați ucraineni, iar mișcarea spre Vest vine la pachet cu șanse tot mai mari ca o parte a refugiaților să nu își dorească repatrierea. Totodată, există semnale din interiorul Ucrainei privind un veritabil colaps al natalității populației rămase.
Prelungirea pe mai mulți ani a conflictului, încheierea acestuia în termeni nefavorabili Ucrainei sau derularea reconstrucției într-un context economic nefavorabil prezintă riscul unei înrăutățiri a situației demografice.
Vulnerabilitățile Ucrainei sunt date de suprapunerea războiului cu ultimii ani fertili ai generaților mari născute în anii 80. Acest lucru va face dificilă stabilizarea ritmului extrem de declin al populației, mai ales după anul 2030.
Declin demografic total: N/A, probabil între -30% și -40%, inclusiv via pierderi teritoriale temporare
Vulnerabilități: permanentizarea emigrației de război, scăderea abruptă a numărului de femei de vârstă fertilă, lipsă de potențial de atragere a imigranților
Letonia
Letonia s-a confruntat cu multiple provocări demografice de-a lungul ultimelor decenii. Rata fertilității a scăzut sub nivelul de înlocuire al populației încă din anii 50-60. Letonia a fost printre primele state europene care s-au confruntat cu acest fenomen, estompat doar periodic în anii 80. Populația a crescut pe fondul sosirii de imigranți din alte regiuni ale URSS, dar această „compensație” a dus la scăderea ponderii etnicilor letoni la doar 52% din populație în 1989. Independența a împiedicat transformarea letonilor într-o minoritate, dar a dus la colapsul multor indicatori demografici. În anii 90 Letonia se remarca prin speranța mică de viață și prin natalitatea deosebit de mică.
În 2021, recensământul consemna scăderea populației la doar 1.893.000 de locuitori, o scădere de 29% față de nivelul de 2.667.000 din 1989. În contrast, scăderea populației României între recensămintele din 1992 și 2021 a fost de 16,5%. Tendința pare să se accentueze. Astfel, în 2021 și 2022 indicatorii demografici ai Letoniei s-au înrăutățit puternic. Mai mult, în prima jumătate a anului 2023, a fost înregistrată o nouă scădere a numărului nașterilor în Letonia, de aproape 15%.
Vulnerabilitățile Letoniei sunt date de populația mică raportată la teritoriu, tendința demografică negativă și dimensiunea mică a grupului etnic titular leton. Concentrarea a aproape 40% din populație în zona metropolitană a capitalei lasă restul țării depopulat pe alocuri. Pe termen lung, proiectul Letoniei independente este amenințat de actualele tendințe demografice.
Declin demografic total: -29,7%
Vulnerabilități: densitate mică, populație mică, momentum demografic negativ
Bulgaria
Un alt stat vulnerabil din punct de vedere demografic este Bulgaria. Vecinii noștri de la sud de Dunăre se confruntă cu un declin accelerat al populației. O componentă distinct bulgărească este depopularea accentuată a mediului rural și a Nord-Vestului țării.
Declinul populației este de 27,1% între recensămintele din 1985 și din 2021. La apogeu, populația Bulgariei era de 8.950.000 de locuitori, doar pentru a scădea la 6,5 milioane în 2021. Peste 20% din populație locuiește astăzi în Sofia, iar multe regiuni sunt depopulate. În ultimii ani s-a înregistrat mai puțin de o naștere la două decese, iar regiuni precum cea de Nord-Vest au ani buni de când raportul dintre nașteri și decese a fost de 1:3.
Regimul comunist a urbanizat intens Bulgaria, motiv pentru care regiunile rurale – mai ales cele îndepărtate de zona peri-urbană – se confruntă cu unele din cele mai severe cazuri de îmbătrânire demografică și depopulare. În ultimele decenii, emigrarea a sute de mii de cetățeni bulgari a accentuat problemele demografice cu care se confruntă statul de la sud de Dunăre. În mod interesant, rata fertilității din Bulgaria este peste media Uniunii Europene, dar nu poate compensa dinamica generală profund negativă.
Vulnerabilitățile Bulgariei sunt date de ritmul abrupt în care populația scade. În anii 2020-22 au fost înregistrate 175.000 de nașteri și peste 390.000 de decese. Natalitatea a mai scăzut în prima jumătate a anului 2023 și e greu de crezut că Bulgaria poate scăpa cu o scădere demografică mai mică de 60.000 de persoane pe an în următorul deceniu, într-un scenariu cu migrațiune 0. Scăderea de 1% pe an a populației depășește nivelul înregistrat în Japonia, considerabil chiar. Majoritatea prognozelor indică o scădere a populației bulgare la sub 5 milioane spre jumătatea secolului.
Declin demografic total: -28,2%
Vulnerabilități: densitate mică, populație mică, momentum demografic negativ
Italia
Italia diferă de primele trei cazuri deoarece încă nu s-a produs un declin notabil al populației totale. Imigrația și creșterea continuă a speranței de viață (considerabil mai mare decât în statele fost comuniste) au reușit să împiedice un declin nominal de calibrul celui din Letonia sau Bulgaria.
Pe de altă parte, situația Italiei este problematică din mai multe puncte de vedere. Numărul nașterilor este cu peste 60% mai mic decât în momentul apogeului natalității, în anii 60. Acest lucru aproape garantează că vor exista scăderi naturale de ordinul a peste 400-500 de mii de persoane anual după anul 2040. Mai mult, acest declin de 60% ar fi fost chiar mai mare fără imigrarea câtorva milioane de străini în ultimele decenii.
Iar aici se observă a doua slăbiciune a situației demografice a Italiei. Imigranții atrași sunt cel mai puțin educați din Europa. Conform Eurostat, peste 50% din imigranții non-EU au cel mult echivalentul educației gimnaziale. Pe fondul unor probleme deja existente cu părăsirea timpurie a școlii și cu rata mică de acces la universități, Italia se confruntă cu riscul de a avea una din cele mai puțin educate forțe de muncă din Europa de Vest.
Declin demografic total: -2,5%
Vulnerabilități: momentum demografic profund negativ, majoritatea imigranților sunt slab educați, rezultate sub media europeană în sistemul educațional
Alte state cu declin demografic accentuat
Există și alte state europene cu probleme demografice accentuate, de regulă în condiții similare cu cele patru cazuri amintite. Republica Moldova, de exemplu, are o situație similară cu cea a Ucrainei, minus războiul, dar cu o rată mai mare de emigrare. Are teritorii ne-controlate de autoritățile centrale (Transnistria) și un declin puternic. Populația a scăzut cu aproape 30%, chiar dacă vorbim doar de teritoriul controlat de autoritățile de la Chișinău.
Dar un declin demografic mai puternic decât șesimea pierdută de România înregistrează și Bosnia-Herțegovina, Albania, Georgia, Lituania sau Croația. Mixul de îmbătrânire demografică și dificultate în atragerea de imigranți calificați este comun mai multor state vest-europene, deși în ultimii ai au fost dezvoltate politici noi orientate spre atragerea de persoane înalt educate.
Ce înseamnă pentru România?
Multe din statele cu declin demografic abrupt au două elemente distinctive, uneori suprapuse: o scădere a fertilității sub nivelul de înlocuire a populației încă din timpul regimului comunist sau o rată ridicată a emigrației. În Europa de Vest, unde avem o balanță migratorie pozitivă, vorbim de probleme în a atrage imigranți calificați care să poată răspundă nevoilor pe termen lung ale economiilor locale. Rethink a atras atenția în analizele sale asupra politicilor de imigrație din Europa și a nevoii de reformare a acestora.
Faptul că multe din statele cu declin demografic accentuat sunt în imediata vecinătate a României are însă și un impact direct asupra dezvoltării economice regionale. Deși există numeroase planuri de integrare economică regională, fie sub egida Intermarium, fie a altor proiecte regionale, scăderea populației prezintă numeroase probleme. Economia Europei gravitează spre „blue banana”, o regiune dens populată din Europa de Vest cu peste 100 de milioane de locuitori și cu un nivel de dezvoltare ridicat. O scădere a densității populației pe plan regional face imposibilă replicarea densității infrastructurii din Europa de Vest și limitează rentabilitatea serviciilor și întreprinderilor cu activitate orientată spre consumatorii din regiune.
Dar România ar trebui să fie atentă la situația statelor de mai sus și din cauză că este pe cale să le urmeze, din punct de vedere al traiectoriei demografice. Țara noastră a cunoscut o scădere de circa 1/6 a populației între recensămintele din 1992 și 2021. Factorul principal a fost emigrația, nu scăderea naturală. De fapt, cele două s-au influențat. Peste 50.000 de copii cu cetățenie română s-au născut, anual, în alte state europene.
Dar România se îndreaptă spre traiectoria demografică a altor state din regiune. Este aproape cert că scăderea naturală anuală a populației se va normaliza undeva la peste 100.000, ceea ce implică o scădere naturală de peste 1.000.000 per deceniu. Soluțiile sunt incluse în trei categorii majore:
- Stimularea natalității, prin politici îndrăznețe de eliminare a nesiguranței din rândul familiilor tinere (de exemplu, acces la locuire de calitate pentru familii, locuri în creșe de stat etc.). Acestea au avut un efect relativ limitat în alte state, dar împiedică înrăutățirea excesivă a situației demografice.
- Investiții orientate spre creșterea productivității. Acestea pot varia de la achiziția de tehnologie în sectorul privat la educație de a doua șansă pentru persoanele cu rezultate sub-optime în sistemul de învățământ. România are o populație mare de persoane marginalizate, insuficient integrate în economia modernă.
- O politică de imigrație orientată spre atragerea de talent internațional. Rethink are deja o poziție pe această temă, și militează pentru prioritizarea acordării rezidenței permanente prioritar persoanelor cu potențial real de integrare pe termen lung.
Mai sunt necesare măsuri de ajustare fiscală. De exemplu, e clar că după 2029 va avea loc pensionarea ”decrețeilor” și se va înregistra o scădere a populației de vârstă activă. E necesar ca România să nu fie „prinsă” de această etapă a evoluției sale demografice cu un deficit structural sau cu un regim fiscal axat pe impozitarea muncii.
Din nefericire, indiferent ce măsuri adoptă, România va fi afectată de declinul demografic de pe teritoriul național și din statele vecine. Numărul de consumatori pe care o întreprindere din Craiova sau Iași în poate accesa pe o rază de 5-600 de km este în scădere, o ”taxă” de facto asupra productivității companiei. Greutatea României în afacerile internaționale și economia globală va scădea, într-o oarecare măsură. Un stat de 16-17 milioane de locuitori pare destul de mare în context european, dar pe plan global există orașe cu mai mulți rezidenți.
Pe de altă parte, situația este una cu care se confruntă multe țări din Europa, Asia și chiar din Americi. România trebuie pur și simplu să fie abilă în a se adapta. La urma urmei, orice schimbare de paradigmă socio-economică este o oportunitate pentru cei inventivi și adaptabili.
Referințe 1 theguardian.com 2 Populația din ultimul an cu estimări finale emise de către INS local vs populația estimată la apogeul demografic 3 Estimarea e dificil de făcut, deoarece unele state nu raportează nașterile defalcat pe cetățenie, sau o fac în funcție de țara de origine a mamei. Totuși, nașterile în rândul mamelor cu cetățenie română au trecut de 15.000 în Italia și de 10.000 în Spania în anumiți ani iar a celor născute în România de 15.000 în Anglia și Țara Galilor.ele state nu raportează nașterile defalcat pe cetățenie, sau o fac în funcție de țara de origine a mamei. Totuși, nașterile în rândul mamelor cu cetățenie română au trecut de 15.000 în Italia și de 10.000 în Spania în anumiți ani iar a celor născute în România de 15.000 în Anglia și Țara Galilor.
