Pe 2 aprilie, Președintele SUA, Donald Trump, a ieșit public cu o schemă de tarife vamale impuse pentru importurile de bunuri în SUA. Un prag minim de 10% a fost aplicat tuturor țărilor cu care SUA au schimburi notabile de bunuri (dar și unor teritorii nelocuite). Importurile din statele cu care SUA au un deficit comercial mai mare (în comerțul cu bunuri) urmează să fie afectate de tarife considerabil mai ridicate.
Figură 1 Lista tarifelor anuntate de SUA pe contul X al Casei Albe.
Ce sunt tarifele despre care tot auzim?
Tarifele vamale sunt taxe impuse de un stat asupra bunurilor importate din alte țări. Scopul principal al acestor tarife este protejarea economiei naționale, în special a producătorilor locali, de concurența externă. Totodată, ele pot genera venituri pentru bugetul de stat și pot fi folosite ca instrumente de politică comercială sau diplomatică.
Cine le plătește?
Tarifele sunt de regulă achitate de importator, la sosirea bunurilor în țară. De exemplu, dacă o companie americană cumpără o consolă din China după implementarea noii politici comerciale, la prețul acesteia se va adăuga un tarif de 34% din valoarea bunului. De regulă, importatorul pasează mai departe costul consumatorului final. Astfel, o consolă care a fost cumpărată din China cu 300€, va fi vândută mai departe cu o sumă care include – în afara adaosului perceput de importator – un cost adițional de 100€.
Cum au fost justificate noile tarife americane?
Casa Albă susține că au folosit o formulă pentru a calcula valoarea „barierelor” impuse de alte state importurilor cu bunuri din SUA. Aceasta ar fi inclus tarife, devalorizarea artificială a monedei, TVA, etc. În baza acestor calcule, SUA au impus tarife ad valorem (calculate ca procent din valoarea bunului importat) de 20% bunurilor importate din Uniunea Europeană, susținând că acestea sunt doar jumătate dintr-un cost direct și indirect de 39% cu care se confruntă exportatorii americani în Europa.
Dar tarifele de 39% pe care Uniunea Europeană le-ar impune de facto bunurilor americane nu sunt reale. Cu o monedă (euro) aflată peste valoarea sa din 2002, cu un TVA aplicat nediscriminatoriu atât produselor interne cât și a celor importate și cu tarife care nu depășesc valoarea de 10% în general, cifrele dau „cu virgulă”. O serie de economiști au descoperit aproape imediat formula folosită cu adevărat de Administrația de la Washington. Pentru fiecare partener comercial, aceasta a împărțit valoarea deficitul comercial bilateral la valoarea totală a importurilor, apoi a aplicat un tarif la jumătate din acest procent.
UE exporta spre SUA 531 de miliarde de euro, importând totodată 333 de miliarde. Deficitul SUA în relația cu UE era de 198 de miliarde de euro. Deficitul este circa 38% din valoarea importurilor americane, cifră rotunjită la 39% și folosită pentru a justifica un tarif general de 20% asupra produselor europene. Ca notă, Casa Albă nu a ținut cont de comerțul cu servicii, unde UE înregistra un deficit de 109 miliarde euro în 2023.
Cum sunt folosite?
Tarifele vamale au fost utilizate de multe ori în trecut. Un exemplu bun a fost folosirea acestora de către statele care doreau să se industrializeze, pentru a proteja industria locală de concurența deja consolidată din străinătate. Astfel, țări care voiau să stimuleze industria auto locală impuneau tarife pentru importul de autoturisme. Producătorii locali de automobile deveneau mai atractivi pe piața internă, având o ofertă mai atractivă ca preț. În schimb, contra-tarifele impuse de partenerii comerciali limitau de multe ori șansa acelorași producători de a exporta, în afara cazului în care erau foarte competitivi ca preț sau calitate.
Care sunt costurile?
Tarifele au multiple efecte nedorite. În 1828, SUA au lansat tarife de până la 45% pentru anumite importuri de bunuri, pentru a proteja industria din statele nordice. Acest lucru a generat însă o creștere a prețurilor în statele dependente de importuri de bunuri industriale, generând o criză politică.
Tarifele pot ajuta la dezvoltarea de industrii interne dar ele scumpesc costul bunurilor de pe piață, mai ales dacă producătorii locali nu reușesc să ofere un raport preț/calitate și preț/cantitate comparabil. Dacă sunt aplicate la multe produse, riscă să pauperizeze populația locală prin scumpirea generală a bunurilor de consum. De altfel, multe din cele mai sărace state de pe planetă au tarife destul de ridicate, fără ca acest lucru să fi declanșat vreun boom economic notabil.
Un cost important pe termen lung este și scăderea eficienței industriilor locale. Ferite de concurența externă prin tarifele vamale, multe industrii tind să rămână ineficiente și să umfle costurile percepute consumatorilor. Cumulat la nivelul mai multor sectoare, aceste abordări riscă să scadă competitivitatea economiei locale.
Figură 2 Deși există numeroase excepții, se pare că există o asociere parțială între mărimea tarifelor și PIB/capita pe mapamond. Sursa: @carlbildt
Din nou, SUA sunt un exemplu bun. Au impus în anii 60 un tarif pe importul de camionete, mașini pick-up și furgonete. Industria auto locală s-a specializat treptat pe a produce SUV-uri și alte automobile mari, profitând de protecția tarifară. Dar, pe alte segmente, SUA au rămas mult în urma altor state. În 2023, exportau autoturisme (sub 10 pasageri capacitate) în valoare inferioară celei realizate de fabrici din Germania, Japonia, China sau Coreea de Sud.
Impactul asupra României
Statele Unite sunt un partener economic relativ marginal al României, cel puțin în materie de comerț direct. Exporturile directe de bunuri (FOB) ale României spre SUA au reprezentat doar 2,46% din exporturile României, conform cifrelor provizorii aferente anului 2024. Mai multe bunuri plecau spre țări precum Cehia sau Bulgaria, de exemplu. Pe de altă parte, expunerea indirectă a României la economia americană este semnificativă. Deși cea mai mare parte a exporturilor românești se îndreaptă spre alte state ale Uniunii Europene, acestea includ subansamble și componente pentru produse finale destinate pieței americane. Nu mai puțin de 20% din exporturile UE au drept destinație SUA. Evident, noile tarife nu vor însemna o încetare a comerțului euro-american, impactul final urmând să devină mai clar în anii următori.
Ce se întâmplă mai departe?
Există numeroase speculații legate de motivele noii politici tarifare a SUA. O parte a analiștilor consideră că se dorește o repatriere a anumitor industrii, fie din motive de securitate (ar reduce vulnerabilitatea SUA în cazul unui război) fie din motive ideologice. Alții consideră că este un instrument care va fi folosit de Administrația de la Washington pentru a negocia condiții preferențiale de comerț pentru producătorii americani. Obiectivele acestei politici, rezultatele sale, dar și impactul avut asupra Europei și României, vor deveni mai clare în următorii ani.
Un scurt rezumat
- Administrația Trump a introdus pe 2 aprilie noi tarife vamale, cu un prag minim de 10% aplicat importurilor din majoritatea țărilor, iar tarife mai mari pentru țările cu care SUA au un deficit comercial ridicat.
- Tarifele sunt plătite de importatori americani, care adesea transferă costul suplimentar asupra consumatorilor, ducând la scumpiri semnificative ale produselor.
- Formula folosită pentru a justifica noile tarife nu reflectă realitatea barierelor comerciale, ci derivă dintr-un calcul simplist bazat pe deficitul comercial bilateral împărțit la volumul importurilor.
- Uniunea Europeană este vizată cu un tarif de 20%, în ciuda faptului că tarifele reale aplicate de UE sunt mult mai mici și TVA-ul (țintă a acuzelor Casei Albe) nu este discriminatoriu față de bunurile importate.
- Tarifele vamale au mai fost folosite istoric pentru protejarea industriilor naționale în faze de industrializare, dar au adesea efecte secundare negative precum scumpirea bunurilor și reducerea competitivității.
- Impactul social și economic poate fi negativ pe termen lung, mai ales pentru consumatori și sectoarele dependente de importuri, iar tarifele mari nu garantează dezvoltarea sustenabilă.
- Deși România exportă relativ puține bunuri în SUA (sub 2,5% din total), are un rol important în numeroase lanțuri de producție europene care vând pe piața nord-americană.
- Motivațiile noii politici tarifare rămân neclare, dar pot include interese de securitate, ideologie economică sau intenții de negociere în favoarea producătorilor americani.
Referințe 1. Eurostat, cifre aferente anului 2024 2. Cifre Eurostat 3. INS Tempo, EXP101B
