PE SCURT
- Populația Terrei a atins 8 miliarde, crescând de patru ori în mai puțin de un secol
- Totuși, este probabilă o stagnare sau chiar un declin al populației planetare după mijlocul secolului
- Aceste tendințe vor duce la intensificarea competiției globale pentru talent
- România trebuie să devină atractivă pentru persoane înalt calificate, pentru a își menține competitivitatea economică
PLANETA SE TRANSFORMĂ, MAI ALES DIN PUNCT DE VEDERE DEMOGRAFIC.
Pe de o parte, avem astăzi o populație-record de 8 miliarde de oameni. Aceasta s-a mărit de peste 4 ori în doar ultimul secol. În același timp, s-a schimbat radical distribuția populației globale. Dacă în 1900 circa 25% din populația globului trăia în Europa, astăzi doar 9% locuiește pe bătrânul continent. Dacă în 1930 un om din 140 trăia pe actualul teritoriu al României, proporția scăzuse 1/ 200 în anii 1970 și la 1/ 400 astăzi.
Cu toate acestea, există tot mai multe indicii că această creștere amețitoare a populației planetare se apropie de sfârșit. Tot mai multe țări înregistrează o rată a fertilității mai mică decât cea necesară pentru înlocuirea generațiilor și asigurarea stabilității populației. Atunci când fertilitatea totală scade la sub 2,1 născuți per femeie, generațiile subsecvente tind să fie tot mai mici. Urmează un declin al populației, de regulă după o perioadă de tranziție de până la câteva decenii, perioadă în care efectele-ecou sau creșterea speranței de viață asigură o compensare temporară.
Există indicii că planeta se află pe punctul de a intra în zona în care nu se va asigura înlocuirea generațiilor pe termen lung. În Americi, Europa și în cea mai mare parte a Asiei, populația pare condamnată la declin și la o îmbătrânire accelerată. Creșterea populației planetare va fi în bună măsură dependentă de Africa și de un număr de state din zonele vestice și centrale ale Asiei.
Dar, deși țările dezvoltate au o „greutate” tot mai mică în plan demografic, accesul la capital, sistemele de educație calitative, cultura deschisă antreprenorialului și instituțiile solide le asigură poziții dominante în economia globală. Aceste state se bazează tot mai mult pe imigrație pentru a compensa – măcar parțial – impactul declinului demografic asupra forței de muncă și a bugetelor publice. În acest context, competiția pentru imigranți calificați a devenit tot mai acerbă, apărând tot soiul de facilități sau vize speciale. România, de exemplu, permite absolvenților universităților românești cu cetățenie non-UE să rămână 9 luni în țară pentru a își căuta un loc de muncă.
ȚĂRILE DEZVOLTATE SE CONFRUNTĂ CU ÎMBĂTRÂNIREA POPULAȚIEI
Dacă în trecut era aproape o axiomă că doar țările dezvoltate se confruntă cu îmbătrânirea populației, astăzi există zeci de state în curs de dezvoltare în care vârsta medie crește într-un ritm accelerat. În spațiul public a început să fie vehiculată denumirea de „old before rich” pentru acestea: țări care au ratat șansa de a profita de perioada în care marea majoritate a populației era de vârstă activă. Prea puțin atractive pentru imigranți internaționali, riscă să sufere de pe urma unei intensificări a brain drain-ului în cazul în care economiile dezvoltate își intensifică eforturile de recrutare internațională. În mod deosebit, SUA nu au până în prezent un program sistematic de atragere și retenție a talentului internațional, în ciuda cererii tot mai mari din economie. Poziționarea mai activă a SUA pe piața globală a recrutării de imigranți înalt calificați ar putea genera o reașezare a fluxurilor migratorii de pe întreaga planetă.
România are, în mod real, mai puțin de 10 ani pentru a evita să ajungă „old before rich”. După 2030, generația decretului din 1966 se va pensiona în număr mare. Pentru a minimiza consecințele, România trebuie să devină un loc suficient de atractiv pentru a reține sau a atrage talent. Și, pe măsură ce creșterea demografică planetară lasă loc stagnării, fereastra de oportunitate pentru a deveni un hub al talentului global scade.
