În perioada tranziției, România a trecut prin multiple transformări demografice. Aceste transformări au afectat orașele. Astfel, în anii ’90, urbanizarea intensă din perioada comunistă s-a încheiat. Aceasta dusese populația urbană de la circa 20% în anii 40 la peste 50%. Apăruseră, după capitală, 7 mari poli regionali de dezvoltare: Timișoara, Cluj, Brașov, Craiova, Iași, Galați și Constanța. Fiecare avea o regională CFR și o universitate comprehensivă dar și populații de peste 300.000 de locuitori. În regiuni, au luat avânt mai ales reședințele de județ, alte 20 având populații de peste 100.000 de locuitori. Dar marele val de urbanizare a fost inversat odată cu falimentul industriei comuniste. În anii 90 vorbim în multe cazuri de o re-ruralizare: atât autentică (reîntoarcerea la satele de origine a unor muncitori) cât și administrativă (suburbanizare).
Mutatul la oraș a revenit în forță în anii 2000-2015, cu nota că orașele-destinație erau în multe cazuri Roma, Torino, Madrid, Viena, Munchen sau Londra. Totuși, ultimul deceniu a stat sub semnul emergenței orașelor-magnet din țară. Din nefericire, dificultatea colectării de date în contextul dinamismului economic și demografic din ultimii ani este o problemă în a măsura succesul acestora. Mobilitatea internă și în interiorul Uniunii Europene necesită abordări creative pentru a identifica cele mai dinamice orașe din România, factorii care stau în spatele succesului acestora dar și elementele care pot fi reproduse pentru a consolida noii poli de dezvoltare.
Care sunt cele mai dinamice orașe din România?
Pentru a cartografia emergența acestor noi poli demografici și economici, Rethink a dezvoltat un index bazat pe identificarea principalelor tendințe economice și demografice folosind un coș de date proxy cu un nivel ridicat de încredere. Astfel de date includeau construcția de locuințe, atragerea de studenți din afara județului, numărul de locuri de muncă, etc. Deși acest index ne-a permis să identificăm sensul evoluțiilor demografice, dinamismul polilor de dezvoltare este influențat de mulți alți factori care pot influența, de exemplu, mediul antreprenorial sau calitatea vieții. Mulți factori sunt extrinseci, iar alții sunt greu de măsurat.
Recent, Institutul pentru Orașe Vizionare (IOV) a lansat un index amplu care evaluează orașele principale ale României (București și reședințele de județ) în baza a 51 de criterii. Acestea sunt grupate în 13 domenii, la rândul lor amalgamate în 3 categorii majore (calitate, prosperitate, vibrație). Cele 51 de criterii, ponderate în funcție de, includ atât aspecte demografice și economice cât și multe alte seturi de date: de la date geografice (climă, acces la spațiu verde) la elemente civice (mediul asociativ local) la multiple aspecte economice sau culturale. În mod crucial, indexul nu măsoară doar calitatea administrației locale ci și impactul mediului privat sau al poziției geografice a fiecărui oraș în parte. Acest aspect este important în condițiile în care accesul la infrastructură istorică sau o climă mai bună pot constitui factori importanți în puzzle-ul care determină succesul și atractivitatea unui oraș.
Deși metodologia și obiectivele studiilor Rethink și IOV diferă, rezultatele obținute prezintă mai multe similitudini. În mod notabil, Rethink identificase șase mari poli de dezvoltare cu reziliență demografică: București, Cluj, Timișoara, Iași, Brașov și Sibiu. Acești poli s-au plasat și pe primele 6 poziții în ierarhia generală rezultată din City Index-ul dezvoltat de IOV.
În același timp, IOV a pus accentul pe existența a numeroase puncte de excelență în cazul unor orașe individuale. De exemplu, (județul) Vâlcea se remarcă prin speranța ridicată de viață în timp ce Miercurea Ciuc are un mediu asociativ dinamic și Reșița se descurcă în a atrage fonduri europene. În mod crucial, studiul scalează performanța orașelor analizate în funcție de populație, ceea ce minimizează – dar nu înlătură complet – avantajele orașelor mari. Evident, unele beneficii ale unei populații mai mari (existența unei universități, număr mare de conexiuni de transport, servicii diversificate) nu vor fi înlăturate de utilizarea de date relative (la populația județului).
Nevoia de a fi atractiv
După 2029, va începe marea pensionare a „decrețeilor”. Îmbătrânirea accelerată a populației (și scăderea populației de vârstă activă) a afectat deja mai multe state europene sau est-asiatice, având ca impact o scădere asimetrică a populației. Contrar așteptărilor ca locuințele să se ieftinească sau ca presiunea pe marile orașe să scadă, fenomenul de concentrare a populației s-a accelerat în multe cazuri. Tinerii pleacă din cele mai îmbătrânite orașe, luând de multe ori calea câtorva orașe-magnet atractive. Acestea nu sunt în mod necesar cele mai mari. De exemplu, în Spania, orașele cu creștere rapidă au inclus capitala Madrid dar și orașe regionale precum Valencia sau Alicante. În SUA, creșterea popularității muncii „remote” și creșterea prețurilor la locuințe în marile orașe au dus la boom-uri neașteptate în orașe relativ micuțe precum Coeur d’Alene, în statul Idaho sau Murfreesboro, în statul Tennessee.
In viitor, ne așteptăm ca și în România un număr limitat de orașe-magnet vor atrage marea majoritate a imigranților de pe plan intern dar și internațional. În acest sens, va exista o presiune deosebit de mare pe orașele din țară de a „performa”. Această performanță poate lua fie forma unei specializări de succes (de exemplu pentru un set de industrii sau tip de servicii) fie asigurarea unui nivel de trai ridicat pe mai multe planuri.
Presiunea de a fi un loc atractiv, ca oraș, se va accentua. După 2030, tendințele demografice vor face din atractivitatea orașelor un atu important în ceea ce va fi un joc cu sumă nulă: de multe ori orașele performante vor crește pe seama celor care nu oferă perspective economice adecvate sau un stil de viață dezirabil tinerilor înalt calificați. Deja se observă tendința de concentrare demografică în anumiți poli. Cel mai bun exemplu este partea sudică a României, unde capitala a avut o traiectorie pozitivă, dar cele mai multe orașe s-au confruntat cu un declin accentuat pe durata tranziției. Transilvania, în contrast, s-a remarcat prin natura policentrică a dezvoltării. Atât utilizarea abordării multi-criteriale din City Index cât și a celei centrate pe aspecte demografice a Rethink au produs rezultate similare dacă ne uităm la comparațiile inter-regionale.
Concluzii
Există tot mai multe dovezi care arată că boom-ul economic din ultimii 20 de ani s-a tradus diferit pentru orașele din România. O parte au profitat și și-au consolidat poziția în economia națională, au devenit atractive și au reușit să ofere o gamă diversificată de servicii cetățenilor. Altele au profitat de avantajele naturale pe care le au, de exemplu proximitatea față de frontiera de Vest sau marile căi de comunicare.
În același timp, pe fondul unei iminente accelerări a procesului de îmbătrânire a populației, orașele sunt nevoite să fie atractive pentru a împiedica o scădere puternică a populației și a numărului de contribuabili. Deja s-a observat în alte state că declinul demografic accentuează asimetriile de evoluție demografică dintre orașe. Mai mult, în condițiile în care dezvoltarea relativă a orașelor pare să fie măcar parțial condiționată de o populație numeroasă, există riscul ca cele mai puțin atractive municipii să se confrunte cu un declin al ofertei de servicii publice și private și implicit cu formarea unui cerc vicios al declinului.
Totuși, creșterea economică din România ultimilor 24 de ani pune la dispoziția celor mai multe orașe resurse care – împreună cu creativitatea mediului antreprenorial și a autorităților – le oferă șansa de a se reinventa și de a se îmbunătăți într-un mod care să le garanteze relevanța în deceniile următoare.
Mulțumiri
Mulțumim Institutului pentru Orașe Vizionare pentru furnizarea unei copii avansate a raportului City Index.
