În perioada tranziției, au existat mai multe trenduri demografice, a căror succesiune a fost influențată atât de condițiile economice, cât și de integrarea europeană a României. În anii 90, urbanizarea intensă din perioada comunistă a ajuns la final, având loc chiar o re-ruralizare limitată a populației: multe orașe au înregistrat scăderi rapide ale numărului de locuitori și majoritatea generației anilor 90 se năștea în zone rurale. Fabricile comuniste au dat faliment, în mare parte, iar numărul celor angajați în industrie a scăzut pe aproape întreg teritoriul țării. După anul 2000, au apărut o serie de poli de dezvoltare, în care s-a observat o concentrare accelerată a populației. În mod notabil, această concentrare nu pare să fie vizibilă la recensăminte, dar se observă atunci când vorbim de construcția de locuințe, apariția de locuri de muncă, evoluția populației școlare etc.
Pentru a cartografia emergența noilor poli de concentrare demografică și economică, dar și pentru a identifica județele cu perspective demografice negative, la Rethink am decis să optăm pentru dezvoltarea unui index multi-criterial. Acesta permite identificarea principalelor tendințe economice și demografice folosind un coș de date proxi. În timp ce datele demografice clasice suferă ca urmare a mobilității fără precedent a populației sau a discrepanțelor dintre rezidența de facto și domiciliul formal al locuitorilor, datele proxi alese de noi corespund mult mai bine realității „de pe teren”. De exemplu, construcția de locuințe noi suferă mult mai puțin de pe urma riscului de sub sau supra-raportare, chiar dacă există și locuințe construite ilegal. O parte din criterii țin cont inclusiv de atractivitatea potențială, de exemplu de prezența unor centre universitare capabile să prevină emigrarea tinerilor (spre centre universitare din alte județe). Altele sunt indicatori non-demografici care sunt, de regulă, asociați cu evoluții demografice și economice favorabile (de exemplu, numărul de salariați). E important să notăm că fiecare criteriu utilizat prezintă limite și poate suferi de pe urma unor variații independente de tendințele demografice propriu-zise. Numărul nașterilor poate fi influențat de variații ale fertilității, cel al salariaților de creșterea ratei de ocupare a populației de vârstă activă, iar construcția de locuințe poate fi influențată de scăderea mărimii medii a gospodăriilor.
Totuși, dacă mai multe criterii proxi converg spre aceeași direcție (fie pozitivă fie negativă), tind să reflecte condițiile economice sau demografice mai generale dintr-un județ. Cele 6 criterii folosite, cu limitările aferente sunt:
Județele care nu ating pragul pentru minim 4 criterii pot fi considerate, în opinia Rethink, ca fiind „vulnerabile demografic”. Ceea ce înseamnă că au perspective demografice negative pe termen lung. Pe de altă parte, în cazul județelor care sunt peste toate cele 6 praguri se poate considera că au perspective favorabile sau măcar posibilitatea de a inversa tendințele demografice negative. Pentru criteriile folosite, județul Mureș a bifat marginal trei (salariați, construcții locuințe, universitate-destinație primară), motiv pentru care apare pe harta de mai jos hașurat. Totodată, Bucureștiul „pică” la criteriul vârstei medii, dar acest lucru este influențat de suburbanizarea îndreptată spre județul Ilfov și de speranța mare de viață. Aici se observă profilul administrativ unic al capitalei, care este formal separată de suburbii.
Un tabel defalcat ne arată cum se plasează fiecare județ la fiecare criteriu în parte. E important să notăm că unele praguri sunt totuși sub media națională. De exemplu cele pentru locuințe și salariați per 100 de locuitori țin cont de efectul de distorsiune al marilor poli București-Ilfov, Cluj și Timișoara. Astfel, pentru criteriul locuințe, în tabel este trecută ponderea locuințelor nou-construite în totalul național (perioada 2012-2021). Pragul este atins dacă această cifră este mai mare decât ½ din ponderea populației județului respectiv (în totalul național) la ultimul recensământ.
Observații și concluzii
Se observă că județele cu un nivel ridicat de vulnerabilitate demografică sunt concentrate mai ales în zonele sudice și estice. În zona intracarpatică se remarcă doar Hunedoara și Caraș-Severin. În jumătatea sudică a țării, zona București-Ilfov se diferențiază radical de restul județelor. Aici sunt situate și cele trei județe care nu au fost sub pragul minim la toate cele 6 criterii (Mehedinți, Olt și Teleorman). În zona nord-estică, o parte a indicatorilor demografici sunt pozitivi, dar se remarcă ponderea mică a salariaților raportat la totalul populației. Fie că vorbim de influența emigrației pentru muncă, fie de prevalența angajării informale, astfel de contexte limitează atractivitatea județelor din regiune pentru populația activă economic.
Pe termen mediu și lung, politicile publice trebuie să țină cont de faptul că multe județe vulnerabile au traiectorii demografice marcate de o pantă descendentă greu de inversat. Pentru o parte a acestora, managementul declinului este singura soluție viabilă, cu accent pus pe asigurarea unor standarde minime pentru serviciile publice furnizate.
